Rolul tatălui în familie

Într-o familie, tata are un loc al lui.

Nu este locul mamei și nu este locul copilului. Este locul tatălui.

Poate că pare ceva simplu, dar atunci când privim poveștile de familie, descoperim că locurile nu sunt întotdeauna atât de ușor pentru fiecare să își ocupe locul.

Tata și mama au fiecare locul lor în viața copilului. Nu este vorba despre cine este mai important sau mai puțin important, ci despre faptul că fiecare are propriul său loc în povestea familiei.

Uneori, relația dintre părinți este una apropiată și caldă. Alteori poate fi dificilă, distantă, fără conexiune sau poate exista multă durere între ei.

Uneori, copilul poate ajunge în mijlocul acestei povești. Poate simți că trebuie să aleagă între părinți sau poate prelua, fără să își dea seama, felul în care unul dintre ei îl privește pe celălalt.

Însă, indiferent de cum este povestea dintre ei, relația dintre părinți le aparține. Responsabilitatea pentru ceea ce se întâmplă între ei este a lor, nu a copilului.

Poate fi mai ușor să fim aproape de unul dintre părinți și să ne îndepărtăm de celălalt. Putem ajunge să îl vedem pe tata prin ochii mamei sau pe mama prin ochii tatălui.

Indiferent de cum a fost relația cu tata, locul lui de tată rămâne.

Putem avea o relație dificilă cu tata și, în același timp, să recunoaștem că el este tatăl nostru.

Putem să nu fim de acord cu alegerile lui, să păstrăm distanța de care avem nevoie și, totuși, să îi recunoaștem locul în povestea noastră.

Poate că una dintre invitațiile acestei perspective este să putem vedea familia cu toate locurile ei.

Tata este tata. Mama este mama. Iar eu sunt copilul lor.

Nu pentru a face lucrurile mai frumoase decât au fost, ci pentru a putea privi povestea întreagă, cu mai puțină nevoie de a alege și cu mai multă claritate asupra locului fiecăruia.

Poate că, uneori, acesta este un început suficient pentru a-i putea da tatălui un loc în povestea noastră.